Supa de pui

In urma cu o saptamana am angajat o coreanca (frumusica  :D) pentru a se ocupa de treburile casnice si babysitting cu aia mici. Singura problema e ca nu prea stie romaneste dar in rest ne intelegem binisor.
Si ieri ne-am decis cu sotia sa mergem la film si i-am zis tipei sa faca si ceva mancare pe cand ne intoarcem, si neaparat o supa de deva, preferabil de pui.
Surpriza mare a fost cand la intoarcere am gasit masa pusa, cu lumanari, totul asezat romantic, pentur mine si sotie. Semn bun ca incearca sa intre in gratiile “stapanilor”. Problema e ca sotia s-ar putea sa se obisnuiasca cu cine din astea…
Si gustam supa. Tare buna. O intreb ce supa e. Ea zice:
– Supa de puiu.
– Supa de pui, o corectez eu.
Vine felul doi, tocanita. O intreb ce e.
– Tocanita de puiu.
– Tocanita de pui, o corectez eu.
Toate buna si frumoase, o felicit pentru o masa delicioasa si cum se intuneca, ma gandesc eu sa ma duc sa leg cainele peste noapte, ca deobicei. Dar ia cainele de unde nu-i. N-avem curte mare, asa ca strig ceva mai puternic:
– Puiuuuu, hai la tata.

Bookmark It

Hide Sites